Mult aşteptatul eveniment de lansare a tablet PC-ului produs de Apple a fost urmărit „pas cu pas” şi de scriitorul român.

Mircea Cărtărescu, un pătimaş al gadgeturilor electronice, povesteşte pentru „Evenimentul zilei” ce părere are despre noul iPad, lansat miercuri seară de compania americană Apple, după o campanie de promovare mai mult decât spectaculoasă. Scriitorul recunoaşte că nu ştie cum se citesc cărţi pe un tablet PC, având în vedere că are o pasiune pentru „pagina prăfuită”.

El consideră că produsul de la Apple are un preţ bun pentru ceea ce oferă, însă estimează că iPad nu va depăşi succesul iPhone-ului. Cărtărescu a aşteptat cu sufletul la gură evenimentul de prezentare a ultimei noutăţi din domeniul IT şi a urmărit, în timp real, demonstraţia lui Steve Jobs, şeful Apple.

Ochiul critic al scriitorului nu a scăpat din vedere funcţiile care lipsesc de la acest tablet PC.

Noul gadget nu va avea impactul iPhone

Mircea Cărtărescu

Am aşteptat cu sufletul la gură prezentarea iPad, am urmărit ieri în timp real demonstraţia lui Steve Jobs şi pot spune că noul produs Apple e interesant, fără să fie revoluţionar.

Are un preţ bun pentru ce oferă. Nu cred, ca multi, că e un iFail, ci doar că oferă un spaţiu mai mare pentru tot ce pot face un iPhone sau un iPod, fără ceva în plus, dimpotrivă: nu are cameră foto, de pildă, si nici USB (de neiertat!).

Nu are multi-tasking, deci nu e un înlocuitor al laptopului. Nu are flush device. Bateria e tot blocată în carcasă, ca la iPhone. Dar preţul e bun pentru ce oferă. Mă tem totuşi că nu va prinde deloc ca iPhone-ul.
 
Ca lector de e-books, iPad-ul pare mai perfecţionat decât Kindle sau Reader, arată cu mult mai bine, dar e şi mult mai scump, deci funcţia de lectură nu poate fi o „killer application”, care să vândă produsul.

„Mi-aş lua un iPad”

Dacă nu mi-ar cenzura cei dragi impulsurile necugetate (căci, altfel, mi-aş cumpăra imediat tot ce e nou pe piaţă), mi-aş lua un iPad, just for the heck of it. L-aş folosi în primul rând pentru mail şi internet, dar şi pentru filme, muzică sau (viciul meu ruşinos) jocuri. E greu să deschizi laptopul în tren sau în avion. O tabletă e mai manevrabilă, mai mobilă.
 
Nu ştiu cum ar fi să citesc cărţi pe iPad. Poate că eu, personal, n-aş reuşi. Citesc cu mare greutate pe computer, stând pe scaun, eu am citit totdeauna în pat. Mie îmi place pagina prăfuită, care mă face să strănut, micile insecte care se hrănesc, acolo, cu clei tipografic, îmi place să îndoi colţul, să pun cartea deschisă cu faţa-n jos pe pat, când o las din mână...

Îmi place să scotocesc prin cărţile mele în bibliotecă, să le pun pe colecţii sau pe mărime, să le aliniez, să le lipesc cu scotch cotoarele rupte...

Viitorul lecturii este formatul electronic

Cărţile au fost marii mei prieteni, întotdeauna, prieteni cu suflet şi trup, cu haine zdrenţuite sau cochete, cu personalitatea lor, cu mirosul lor, cu textura lor.

În format electronic, rămâne numai sufletul, trupul de celuloză al cărţii dispare. Dar eu am trupul cărţilor în subconştient, pentru mine un text nu e acelaşi în ediţii diferite. „Timaios”, în mintea mea, îşi amestecă splendoarea miturilor cu supracoperta sfâşiată şi pătată de cafea a Operelor platoniciene ieşite la noi prin anii '70...
 
Dar eu am peste cincizeci de ani. Un tânăr care petrece în medie 7 ore pe zi în faţa computerului şi alte vreo trei în faţa altor ecrane va găsi mult mai firească lectura pe ecran decât cea a cărţilor.

Viitorul lecturii este incontestabil electronic, chiar dacă vor exista nostalgici ai cărţii întotdeauna. Iar schimbarea de mediu este adesea şi o schimbare de paradigmă, căci, vorba lui McLuhan, „mediul este mesajul”.

Trăim anii aceştia, tot mai accelerat, o revoluţie culturală care constă în mutarea culturii (dacă nu cumva a realităţii însăşi) pe substrat electronic, în virtual. Ce schimbări psihologice şi existenţiale va aduce această schimbare de paradigmă rămâne de văzut. Cred că nimeni nu le poate anticipa deocamdată.