Tânărul manelist le-a demonstrat reporterilor de la postul cultural franco-german cum se câştigă 4.000 de euro pe oră.

După două zile de telefoane şi de promisiuni încălcate, cu greu am fi crezut posibil un reportaj cu cântăreţul de manele Sorinel Copilul de Aur şi impresarul său, Dan Bursuc. Obosiţi de nunţi şi chefuri, se lasă greu, fie şi îmbiaţi de Katy, reporter pentru postul cultural de televiziune franco-german ARTE, care a venit din Leipzig special ca să-l filmeze pe Sorinel.

Paul şi Juja, amândoi jurnalişti freelanceri, bătuseră drumul prin zăpezi, de la Târgu- Mureş, ca să o ajute cu înregistrarea şi cu sunetul şi să câştige un ban din vânzarea filmului. Maneliştii cu potenţial reprezintă un subiect destul de bun pentru emisiunea „Yourope” (un show care a debutat luna trecută, pe postul ARTE, şi care se adresează tinerilor), mai ales că şi ei sunt o parte, poate cea mai zgomotoasă, din „Europa ta”, la care face referire titlul show-ului.

În căutare de exotic de factură balcanică, emisiunea se axează pe poveşti din ţările Europei de Est, ediţiile precedente fiind filmate în Rusia sau în Anglia.

Mercedes „Limited Edition for Dan Bursuc”

„Mi s-a părut interesant să pot prezenta povestea unor tineri cântăreţi de manele, care ajung să câştige cu uşurinţă sume mari şi, implicit, se îmbogăţesc într-un timp foarte scurt”, îşi motivează Katy alegerea. Cu însufleţirea aferentă unei noi poveşti, Katy şi echipa au fost plimbaţi cu vorba de Sorinel câteva zile. Cea de-a treia zi, şi ultima de stat în România, avea să fie hotărâtoare: un telefon venit cu o întârziere de două ore de când Dan Bursuc promisese că va fi disponibil, a reaşezat la loc nişte inimi încercate de adrenalină.

Maşina lui Paul, o dubă verde, a fost ticsită cu camere de filmat, genţi şi gentuţe şi ne-am luat după şoferul care urma să ne ducă spre casa lui Dan Bursuc. Dincolo de Calea Călăraşi, printre băltoace şi zăpezi, încadrată de case sărăcăcioase şi ticsită de ţigănuşi, se întinde Strada Învingătorilor, strada lui Dan Bursuc. Casa care ne interesează e „semnalată” de un Mercedes alb, pe al cărui număr de înmatriculare este scris cu litere mari: „Limited Edition for Dan Bursuc”.
 
Echipa se strecoară printre câteva cearşafuri decolorate şi haine de copii atârnate la uscat şi, dincolo de o casă bătrânească, vopsită recent în portocaliu (unde mai târziu aveam să aflăm că Bursuc îşi are propriul studio de înregistrări), se ridică uriaşa vilă a unuia dintre regii manelelor. În curte, pomi exotici, o fântână din lemn, cu iniţialele numelui său, „DB”, şi o statuetă a lui Iisus. Ne descălţăm, casa e plină de oameni, iar Bursuc, de după un perete din sticlă, ne face semn să ne aşezăm lângă el, la masă.
 
Interiorul pare dintr-o altă poveste: spaţios, luxos, aranjat cu bun-gust, decorat cu tot felul de statuete greceşti ori egiptene. Dacă Dan Bursuc nu a prea răspuns la telefoanele noastre, există o explicaţie. Cântăreţii de manele, ca toţi artiştii de altfel, „funcţionează” după alt program: se culcă di mineaţa şi se trezesc seara.

La cei 20 de ani ai săi, Sorinel Copilul de Aur, chiar dacă nu dormise cu o noapte în urmă, era vesel şi gătit: camaşă neagră D&G, pantaloni la fel. După cafele şi ceaiuri, servite de soţia lui Bursuc, discuţii despre reportaj şi traduceri din germană în engleză şi din engleză în română, Bursuc îşi spune încă o dată povestea, de data asta în faţa camerelor.

„Bursuc e un om bun, la fel ca Florin Salam”

 „Iar ţi-a venit o scrisoare”, anunţă Sorinel, care dispăruse pentru o vreme afară. Bursuc mormăie şi mi-o întinde să citesc: „Stimate domnule Dan Bursuc,/ Subsemnata X şi Subsemnata Y vă aduc la cunoştinţă următoarele:...”. Scrisoarea continuă cu povestea unor vecini ai impresarului care se plâng că nu au bani pentru medicamente. Pentru „că sunteţi un om bun, la fel ca şi Salam, vă rugăm să ne ajutaţi. Nu reuşim niciodată să vă prindem pentru că veniţi acasă numai la ore târzii”. „Mereu îmi trimit ăştia scrisori”, spune Bursuc şi dispare să se schimbe pentru concertul lui Sorinel de la Miss Piranda.

Un Bursuc gen Gavroche, cu bască şi fular, numai Yves Saint Laurent, parfumat şi aranjat, apare gata pentru un scurt interviu. Mai mult de două ore se scurg acasă la impresar, timp în care echipa cere impresii vecinilor şi rudelor cu privire la viaţa unui cântăreţ de manele. „Nu vreau bani, palate sau maşini. Pe mine mă interesează să cânt pentru oameni şi să le intru la inimă”, repetă cu patos Sorinel Copilul de Aur, ca pe o lecţie dinainte învăţată.
 
Ideea pleacă însă de la mentorul său, care s-a lăsat de muzică în urmă cu cinci ani şi s-a apucat de „descoperit talente”, aşa ca Sorinel. Programul zilei continuă cu Miss Piranda, unde intrăm triumfal, coborâţi din Mercedesul ediţie limitată, care ne lasă la intrare. Bătrâni cu sacoşe şi copii stau pe la uşă şi-l strigă pe manelist, în speranţa că vor primi ceva bani.
 
În vestiarul lui Sorinel Copilul de Aur, băieţii din formaţie, vreo 12, toţi aranjaţi şi destul de stilaţi, se înghesuie pe toate scaunele din încăpere şi, în curând, încep să sosească şi câteva pungi cu seminţe. Zarva şi râsetele pier ori de câte ori Bursuc intră în sală. „Îmi stă bine îmbrăcat aşa?”, mă întreabă Sorinel înainte să urce pe scenă, unde era tocmit cu trei melodii.
 
Pentru necunoscători, trei melodii înseamnă puţin. Pentru cunoscători, însă, înseamnă o oră de cântare. O oră şi peste 4.000 de euro, băgaţi în buzunar de Sorinel şi de mentorul său. O afacere de succes, demonstrată pas cu pas şi fără ascunzişuri pentru emisiunea „You rope”, a cărei temă va fi, la acest episod, îmbogăţirea.

Andreea Marinescu