CIVISM. Chiar şi sub ameninţarea amenzilor, puţini locuitori ai marilor oraşe ies să cureţe omătul din faţa propriei locuinţe. O nouă meserie se naşte din comoditate: curăţătorul de zăpadă.

Troiene mari au blocat ieri sudul României. Ca de obicei, primarii au făcut apel la oameni să dea zăpada din faţa caselor. Mai ales că românii sunt obligaţi să facă asta, în baza unei legi din 2002, care prevede că atât persoanele fizice, cât şi cele juridice „sunt obligate să îndepărteze zăpada şi gheaţa din dreptul imobilelor şi incintelor în care-şi desfăşoară activitatea”.

În caz contrar, cei care stau cu zăpada în uşă riscă amenzi stabilite de fiecare consiliu local. În Capitală, amenda variază între 100 şi 5.000 de lei. În unele zone ale ţării, oamenii au ieşit unii de bunăvoie, unii de voie sau de nevoie, să dea nămeţii de pe scările blocurilor, din locurile de parcare, de pe trotuare sau din faţa curţilor.

Comoditatea locuitorilor cartierelor bogate ale Capitalei a dus însă şi la apariţia unei noi meserii: curăţătorul de zăpadă „profesionist”. Sezonul de muncă al acestora e însă limitat: meteorologii ar putea ridica azi codul galben în Mehedinţi, Gorj, Dolj, Vâlcea şi Olt, iar pentru celelalte judeţe avertizate, acesta ar putea fi menţinut până mâine dimineaţă.

Codul portocaliu rămâne însă valabil până diseară, la 20.00, în Capitală şi în Giurgiu, Prahova, Călă raşi, Ialomiţa, Buzău, Brăila, Ga laţi, Vrancea, Ilfov. Cel puţin azi, copiii de grădiniţă şi cei din clasele I–VIII din Capitală şi din alte zece judeţe vor sta acasă.

AVERTISMENTUL UNUI GOSPODAR BUCUREŞTEAN

„Acuşi se întăreşte zăpada şi o să-şi rupă lumea gâtul”

Cartierul Cotroceni din Capitală răsună de zgomotul lopeţilor lovite de caldarâmul de sub zăpadă. La prânz, nămeţii din faţa casei lui Petrică Parnavel erau deja decupaţi geometric pe o suprafaţă con si derabilă. Pe el nu trebuie să-l sune cineva de la primărie să-i zică să se apuce de treabă: face asta ca să nu-şi rupă picioarele pe gheaţă.

Petrică Parnavel e nostalgic doar când vine vorba de unele obiceiuri din perioada comunistă. Cum ar fi acela ca oamenii primăriei să vină pentru a încărca în camioane zăpada stânsă. „Aşa se făcea atunci, acum o lasă până se face gheaţă. Se duce abia când vine primăvara”, explică omul, înaintând tot mai mult în stratul de omăt.

Departe de el gândul să dea vina doar pe primărie: nici oamenii n-au chef de muncă, aşteaptă totul pe tavă. „Uite cum e aici şi cum e mai încolo. Acuşi se întăreşte şi-o să-şi rupă lumea gâtul pe trotuar”, avertizează el. Face treaba asta fără comentarii de vreo 40 de ani, de când locu ieş te aici. Pe stradă umblă, într-o parte şi-n alta, câteva pâlcuri de oameni, cu câte o lopată de umăr. Au o ofertă de nerefuzat pe vremea asta: „Dăm zăpada!”.

Câştigă cam 10-20 de lei pentru fiecare curte eliberată de sub troiene. Într- o zi întreagă de după ninsoare, să tot adune vreo 150 de lei. „Acum nu-i aşa bine - ne lămureşte unul dintre «profesionişti» - că e viscol. Lumea aşteaptă să se liniştească vremea, spune el.”

Prahoveanul care îi făcea pârtie şi lui Ceauşescu

În iernile grele, cum este aceasta, Ion Ion, un prahovean de 63 de ani, se trezeşte în fiecare dimineaţa la ora cinci şi prima lui grijă este să facă pârtie în faţa căsuţei sale din Blejoi, o comună de la marginea Ploieştiului.

„E un defect profesional”, glumeşte bărbatul, care a lucrat la Secţia Drumuri Naţionale mai bine de 30 de ani. A prins chiar şi perioada în care, dacă nu deszăpezea DN 1 la negru, pentru coloana oficială a lui Ceauşescu, care urca la Peleş, risca să fie acuzat de sabotaj şi să-şi petreacă ani buni în puşcăriile comuniste.

„Mi-am petrecut tinereţea la volanul unui DAC, transformată în maşină de deszăpezire. Aveam două dintre cele mai grele trasee din Prahova, de la Ploieşti dincolo de Comarnic, pe DN 1 şi de la Ploieşti la Cheia, pe DN 1A. Cel mai greu era pe Valea Prahovei, pe unde treceau coloanele oficiale”, povesteşte „Ion la pătrat”, aşa cum îl porecliseră colegii de muncă.

Bărbatul îşi aminteşte că cea mai grea iarnă a fost cea din ’84-’85, când stratul de zăpadă depăşea un metru şi jumătate. Chiar şi în acele condiţii, drumurile naţionale erau curate ca-n palmă. Asta pentru că regimul a impus sancţiuni aspre şi acuzaţii cum ar fi sabotajul. „Când ningea tare ne strângeam la miezul nopţii la district, acolo unde aveam garajul şi baza de aprovizionare cu material antiderapant”, explică el.

„Dacă ar face toţi aşa...”

La olteni lucrurile au stat un pic altfel. Puţini au fost cei care au urmat apelul la spirit civic al primarului Craiovei, Antonie Solomon, care le-a sugerat să pună mâ na pe lopată pentru a elibera trotoarele.

„Am pus mână pe casma. Ce era să fac? Dacă ar face toată lumea aşa... Am copii care muncesc în ţări străine, acolo unde oamenii nu-şi dau zăpada doar din dreptul autoturismului propriu şi se gândesc şi la binele comunităţii unde trăiesc”, spune Toader Badea (47 de ani), din cartierul Craioviţa Nouă.

Nea Doru, cum îi spun vecinii, a fost un exemplu de urmat doar pentru puştii din bloc care au pus mâna „câte doi” pe o lopată să strân gă zăpada din faţa blocului, care le trebuie „pentru a face un om de zăpadă”. (Marius Nica, Florin Băltăreţu)