Epava se află la o adâncime de 11 metri în golful Mercy din nordul insulei Banks, situată în partea de vest a arhipelagului arctic, la mică distanţă de locul în care a fost abandonată de echipaj în anul 1853, după ce petrecuse trei ierni consecutive prinsă între gheţuri.

Epava unei ambarcaţiuni britanice dispărute în urmă cu 157 de ani în Arctica, ce a jucat un rol major în istoria expediţiilor de explorare a acestei regiuni, în secolul al XIX-lea, a fost descoperită la sfârşitul săptămânii trecute, a anunţat guvernul canadian. Este vorba de epava navei HMS Investigator, trimisă în regiune de guvernul britanic, în 1850, într-o misiune de salvare a echipajului de pe vasul Sir John Franklin, dispărut cu câţiva ani înainte în aceeaşi regiune şi care nu a fost găsit niciodată.

Epava navei HMS Investigator a fost descoperită, cu ajutorul unui sonar, la mai puţin de 15 minute de la începerea căutărilor, a explicat un reprezentant al Departamentului parcurilor naţionale din Canada.

Epava se află la o adâncime de 11 metri în golful Mercy din nordul insulei Banks, situată în partea de vest a arhipelagului arctic, la mică distanţă de locul în care a fost abandonată de echipaj în anul 1853, după ce petrecuse trei ierni consecutive prinsă între gheţuri.

Potrivit experţilor canadieni, echipajul de pe HMS Investigator a plecat pe jos, către sud, fiind salvat în cele din urmă de o altă navă britanică, HMS Resolute.

HMS Investigator a fost prima navă care a străbătut ultima porţiune din Pasajul de Nord-Vest, o rută maritimă căutată timp de multe secole de exploratorii care încercau să descopere o cale de trecere din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific prin nordul Americii de Nord.

Pe ţărmul insulei Banks, arheologii canadieni au descoperit, totodată, rămăşiţele unei tabere care a fost amenajată de 60 dintre membrii echipajului de pe HMS Investigator şi numeroase ascunzători, foste depozite, în care aceştia au stocat o mare parte din alimentele şi materialele provenind de pe navă.

Cercetătorii au descoperit şi mormintele a trei dintre marinari britanici, care au murit de scorbut, în aprilie 1853.

Autorităţile canadiene nu intenţionează să aducă epava la suprafaţă, deşi aceasta se află într-o stare foarte bună de conservare, deoarece preferă să păstreze situl în stare intactă. Un robot suboceanic va încerca în zilele viitoare să filmeze şi să fotografieze epava.

În opinia experţilor canadieni, acesta este situl în care au avut loc "primele contacte" dintre europeni şi inuiţi, contacte care au avut un impact cultural de lungă durată asupra primilor locuitori ai Arcticii.

După plecarea echipajului de pe Investigator, inuiţii au continuat, timp de peste o generaţie, să vină la locul naufragiului pentru a colecta fier şi cupru.